NICU FRATILESCU SI COMORILE DIN STEIUL COZIEI

NICU FRATILESCU SI COMORILE DIN STEIUL COZIEI

Cea mai mare acţiune de căutare a comorilor a avut loc în anii 1977-1978

La 4 iunie 1978, grupul lui Nicu Frăţilescu a fost arestat de miliţia lui Ceauşescu
Harta comorilor a fost întocmită de mine şi pe baza informaţiilor date de Nicu Frăţilescu

COMORILE DIN STEIUL COZIEI

- Addenda la articolul „Tezaurul ascuns de la Tismana"(daţi clic pentru citire)

Subiectul comorilor din Steiul Coziei, deal aparţinând Sohodolului de Tismana, nu este numai unul interesant, o temă şocantă pentru prima pagină a ziarelor ci şi o chestiune reală de istorie zbuciumată a ţării noastre începând cu marea confruntare dintre Imperiul Roman sub conducerea lui Traian şi Imperiul Dacic al lui Decebal, până la ultima mare conflagraţie din timpul celui de-al doilea război mondial.

De ce ar deveni legendele căutătorilor de comori de la Tismana o temă, un obiect al cercetării istorice? Mai întâi pentru că, în general, trebuie să ne întrebăm ce este adevărat în fiecare legendă auzită dacă suntem preocupaţi de istorie. Apoi, pentru că abundenţa legendelor legate de comori în zona Tismana, bate orice record la kilometru pătrat şi de bună seamă că un cercetător sau un reporter adevărat se întreabă de ce. În fine, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, mereu a trebuit să ne ascundem tezaurele în munţi. Cu migratori peste teritoriul nostru, teritoriu râvnit nu numai de aceştia ci şi de imperiile din şirul vremurilor şi anume, imperiul roman, imperiul maghiar, imperiul otoman, imperiul habsburgic şi imperiul rus a trebuit ca de la vlădică la opincă să ne ocrotim cum ştim mai bine averile. Am zice că ascunderea de obiecte preţioase era o necesitate pe meleagurile noastre.

Dacă aşa au stat lucrurile, se poate merge mai departe cu întrebările: de ce ascunderea comorilor la Tismana reprezintă, o regulă, începând de la tezaurul dacic şi până la tezaurul Băncii Naţionale Române ascuns de Antonescu în Peştera Mânăstirii Tismana? De ce s-au ascuns tocmai aici comorile şi nu în altă parte? Unele din Întrebări  aparţin unui tânăr jurnalist de reportaj şi anume Dan Gheorghe de la „România Liberă”. Altui jurnalist şi anume Alin Ion de la „Adevărul de Gorj”, îi răspunsesem simplu: zona Tismana era departe de vechile căi de comunicaţie, era un loc mai retras. Dar nu era numai asta explicaţia.

Cu Dan Gheorghe, însoţit de colegul lui fotoreporterul Andrei Dumitru, m-am trezit în una din aceste dimineţi la poartă. Dialogul a fost foarte făţiş. „- Bun! Vă deplasaţi tocmai de la Bucureşti la Tismana pentru a scrie un articol despre tezaurul ascuns în Peştera de la Mânăstirea Tismana. Nu era mai puţin costisitor dacă preluaţi direct articolul meu aşa cum au procedat alte jurnale?”, i-am luat eu tare la un pahar de apă plată în iulie canicular. „- Nu e vorba numai de tezaurul ascuns de Antonescu, noi vrem amănunte despre toate comorile de aici. Şi de ce au fost ascunse aici!”.

Se remarca deci o strategie de cercetare: nu interesa doar tezaurul BNR ascuns în timpul războiului la Tismana ci şi legendele despre alte comori ascunse în zonă, povestirile legate de căutarea acestor comori şi mai ales, regula ascunderii lor în munţii noştri.

Iată deci un subiect care merită cercetat şi s-o luăm încă din timpurile lui Decebal. Prima menţiune privind comorile dacice nu ne vine de la povestitorii din zonă ci de la istoricii români. Aceştia afirmă că aurul dacic nu a fost ascuns doar sub apa râului Sargetia ci şi în peşterile din teritoriul Daciei. Semnalarea lor prin figuri arhaice pe stâncă era făcută după obiceiuri zonale. În Podişul Getic semnul era şarpele iar în Transilvania lupul sau cerbul. Cercetând zona Tismana, căutătorii de comori identifică semnul şarpelui la Peştera Mânăstirii şi Peştera Fuşteica de la Izvarna. Spre nord, în munţi, ei disting semnul cerbului la Peştera lui Iorgovan din Ciucevele Cernei, piciorul săltat indicând direcţia de căutare. La vecini, în Mehedinţi, semnalarea pare să fie aceiaşi: Peştera de la Ponoare este semnalată spre lacul Zăton cu semnul Dragonului iar cea de la Izverna Mehedinţului cu semnul şarpelui.

Să mergem acum la documente scrise. Cea mai veche semnalare scrisă despre comorile de la Tismana, ca şi în cazul comorilor dacice, nu ne vine de la căutătorii de comori. Ci din relatarea „Minunii şarpelui împietrit” a primului biograf al Sfântului Nicodim de la Tismana, ieromonahul Ştefan: „Şi spre pomenirea acei minuni cu rugăciunile sântului s’a înkipuit acel şarpe cu gura căscată în piatră, de asupra peşcerii, din care a sărit jos, carea înkipuire stă şi până în ziua de astă-zi.” Să ne fi transmis Ştefan Ieromonahul - în biografia Sfântului Nicodim de la Tismana - prin această relatare, un mesaj codat despre obiceiul geţilor de a-şi ascunde comorile în peşteri? Pentru că aşa ar părea: urma şarpelui împietrit se vede şi astăzi pe stânca Stârminei de lângă Mânăstirea Tismana, la câţiva metri de Peştera lui Nicodim!  

   Se mai face afirmaţia în diverse scrieri despre daci, că prin ascunderea aurului de către Decebal în peşteri, acesta a lansat pentru prosperitate mirajul unui loc sigur. De atunci, peşterile, de regulă aflate în columne calcaroase şi greu accesibile, reprezintă locul ideal de ascunzătoare. Nu-i vorbă, la fel de bine, este posibil ca această predilectă ascunzătoare pentru noi, să fie rodul unui reflex uman câştigat la începutul istoriei fiinţelor umane, când casa de iarnă a omului primitiv era peştera iar adăpostul lui temporar grota. Apoi, regii şi preoţii Daciei au pus pornirea aceasta lăuntrică în valoare, organizând ceremoniile şi ritualurile lor sacre, pe platourile din munţi şi lângă peşteri sau în depresiunile aflate de-a lungul principalelor cursuri de apă, unde de regulă erau dezvoltate şi aşezările mezolitice.

În zona Carpaţilor Meridionali primele organizări cu caracter spiritual au avut loc la Tismana, Boroşteni, Polovragi, Băile Herculane, Ostrovul Banului, Schela Cladovei iar peste munţi, la Ohaba Ponor, Cioclovina şi Peştera.

Aceste prime organizări devin treptat manifestări cu caracter periodic. Pornite de la nivel înalt, ele au trezit interesul grupurilor sociale faţă de simbolistica spirituală precreştină. Rolul simbolurilor sacre precum columnele, menhirele, tumulele, diverşi megaliţi, creşte mereu, ajungând ca în timpurile lui Burebista,  Deceneu să dezvolte religia dacilor la nivel de stat pentru că ea coagula masele care puteau fi astfel mai uşor conduse. 

Se ştie foarte bine de la Ion Conea, istoricul regelui Mihai, că în platoul de deasupra Steiului Coziei a existat în vechime o locuire neolitică. De la istoricul Nicolae Densuşianu aflăm de Piatra Tăiată şi megalitul „Mama” aflat pe dealul de vizavi de mânăstirea Tismana. Locurile unde se află acestea, până aci locuiri permanente, devin treptat puncte de interes strategic. Aşa a ajuns Steiul Coziei loc de adăpost al armelor, uneltelor, şi mai târziu, al obiectelor preţioase. În limba pre-latină vulgară, „coza” erau tăciunii preotului  iar Steiul Coziei a fost un loc strategic pentru preoţii vremii aşa cum a fost şi Peştera lui Zalmoxe sau Peştera Fuşteica de la Izvarna, al cărei nume vine de la cuvântul „fustus”, adică toiagul preotului.

Iată o incursiune rapidă în istoria precreştină care ne dă o altă viziune asupra importanţei Steiului Coziei. Legendele locului ne spun că tot un înalt preot a folosit şi peşterile din Steiul Coziei pentru a ascunde tezaurul împreună cu ceata lui de călugări. Era, cuviosul Nicodim de la Tismana. Din relatările localnicilor aflăm şi care să fi fost raţiunea acestui demers. Ei presupun că, de îndată ce în vremea aceea bănci pentru a se depune bănetul nu erau iar hoţii umblau la drumul mare, este evident că „sfântul” a fost nevoit să procedeze la ascunderea avuţiei cetei lui.

Faptul că în final Mânăstirea Tismana a fost construită ne arată că ascunzătoarea din Steiul Coziei a fost utilă şi bine gândită.

Povestesc sohodolenii că şi cu Matei Basarab, pe la 1634, tot la fel a fost. Şi-a ascuns tezaurul în Steiul Coziei iar ei l-au trecut munţii ca să nu-l prindă oştirile lui Leon Vodă. Când s-a întors cu sprijin unguresc, şi-a recuperat comoara şi a redevenit mare domn, dând sohodolenilor o fâşie de munte lată cât s-o poţi cuprinde pe jos într-o zi şi lungă cât s-o poţi cuprinde într-o zi călare. Şi drept este că, dacă pleci dimineaţa cu calul din Sohodol, seara te prinde tocmai dincolo de Munţii Oslea în Măneasa Retezatului. Atât ţine teritoriul Tismanei şi astăzi: până dincolo de Cerna pe primele creste. Semnele graniţei încă nu le-a stricat vremea.

Partea cea mai nostimă a poveştilor despre comorile din Steiul Coziei este că unii sohodoleni mai caută după ele şi astăzi! Alţii mai lucizi sunt însă categorici: „Care ar fi prostul acela care să ascundă o comoară şi să nu şi-o ia înapoi cât timp mai e în viaţă?”. Asta este şi realitatea! Atât Nicodim cât şi Matei Basarab şi-au ascuns temporar comorile şi misiunea lor istorică s-a împlinit, ceea ce denotă faptul că le-au folosit. Există şi alte asemenea exemple. După pacea de la Passarowitz, din anul 1718, Banatul şi Oltenia revin austriecilor. Era normal ca atunci boierii să-şi ascundă obiectele lor preţioase din casă neştiind ce vremuri vor veni. După recuperarea Olteniei de către otomani, prin pacea de la Belgrad din anul 1739 şi trecând vremurile tulburi, boierii şi-au recuperat comorile ascunse.

În consecinţă - ne spune asta un veteran al căutătorilor de comori - este foarte puţin probabil să mai găseşti vreo comoară în steiul Coziei chiar dacă se presupune că unii boieri au murit în timpul războiului dintre turci şi austrieci. Cuiva trebuie să fi lăsat aceştia vorbă şi apoi, nu toţi şi-au ascuns comorile în peşteri. Şi atunci? Poftim de caută comoara prin munţi cale de o zi călare!

Şi totuşi unii sohodoleni spun că s-a găsit în Steiul Coziei un cazan cu cincizeci de kilograme de aur. Dar nu l-a văzut nimeni, aşa cum n-a văzut nimeni nici când a fost scos cazanul cu bani de sub troiţa de la Salca Pocruii. Unii spun că s-a scos comoara când membrii familiei regale au vizitat Mânăstirea Tismana în vremea lui Emil Constantinescu. Dar fiind întrebaţi dacă cred asta, niciunul n-a spus da!

Aşa stând lucrurile, cât este adevăr şi cât este legendă în relatările căutătorilor de comori de la Tismana este greu de apreciat. Cu toate acestea cei care cercetează fenomenul observă că ascunderea comorilor în Peşterile Tismanei pare să fi fost o regulă printre unii din conducătorii noştri.

Dar ceea ce nu „pare” ci este „sigur”, e însăşi fenomenul. El a existat şi încă există. Iar cine doreşte să afle amănunte legate de arestarea căutătorilor de comori din anii 1977-1978, descoperă şi singura comoară adevărată de la Sohodol. Ea este reprezentată de aceste frumoase şi interesante povestiri, de legendele despre comorile din Steiul Coziei şi de aventura căutării din anul 1942, sub bagheta istoricului Ion Conea şi a tânărului rege Mihai, a topitoriei de aramă ascunsă sub dealul Tihomir.

Aşadar, legendele din Steiul Coziei sunt în fond, pâinea pe care o pun sohodolenii pe masă fiecărui turist venit aici.

Prof. Nicolae N. Tomoniu

TISMANA STAŢIUNE CLIMATERICĂ

TISMANA STAŢIUNE CLIMATERICĂ

Ce este staţiunea turistică

CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -ce, adj. Care aparține climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic. Condiții climaterice. Stațiune climaterică. - Din fr. climatérique. Sursa : DEX '98

STAŢIUNEA CLIMATERICĂ TISMANA – are un climat mediteranean, cu floră şi faună dezvoltată, cu păduri de foioase şi conifere, care asigură un aer ozonat şi nepoluat, în consecinţă un loc potrivit pentru odihnă, pentru tratarea unor boli neurologice din cauza inexistenţei zgomotului industrial, pentru tratarea unor boli respiratorii datorită alimentării permanente cu aer curat, de către pădurile din jur.

Este necesar ca oraşul Tismana să aibă oficial statutul de staţiune climaterică, ţinând seama că în Legea 190, din 6 mai 2009, privind aprobarea OG 142/2008, se consemnează la toate capitolele potenţialul FOARTE MARE al concentrării de resurse turistice naturale şi antropice de la noi, fapt pecetluit şi în pagina 2, MO/partea I, nr. 387 din 9 VI 2009.

Toată partea nordică a Tismanei se află în două arii naturale de maximă importanţă în România, respectiv Parcul Natural Domogled-Valea Cernei care începe din Muntele Frumosu şi se continuă dincolo de Valea Cernei cu Parcul Naţional Retezat pe versantul Muntelui Măneasa.

Puţine sunt localităţile din ţară care au acest privilegiu! Fauna este abundentă, cuprinzând mai mult de jumătate din speciile rare de faună din România iar flora are o densitate nemaiîntâlnită niciunde în ţară: în anumite poieni s-au putut găsi şi 216 specii de plante la metru pătrat!

Asociaţia  „Dorna Tismana”înfiinţată în anul 2011,  are ca proiect permanent idealul Societăţei „Dorna Tismana” înfiinţată în anul 1908,  pentru ca Tismana să devină staţiune climaterică.

Asociaţia  „Dorna Tismana”- 1908, a reuşit ca în perioada interbelică, Tismana să aibă oficial statutul de staţiune climaterică. După război, comuniştii au declarat Tismana, sat ca oricare altul. Ca puşcăriaşi la Târgu-Jiu, Dej, Ceauşescu şi Bodnăraş au lucrat pe Valea Tismanei la amenajările staţiunii climaterice.

Avantajele atestării oraşului Tismana ca staţiune climaterică

 "Odăile bune" de la țară se află la mare căutare de către turiştii care vin prin zona noastră

ORAŞUL TISMANA – VIITOARE STAŢIUNE CLIMATERICĂ

            Tipuri de stațiuni şi avantajele atestării oraşului Tismana ca staţiune climaterică de către

MÎMMCTPL - Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale

NOTĂ: MIMMCTPL - Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale  a devenit în guvernul BOC - Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului – www.mdrt.ro  iar în guvernul Ponta,  Ministerul Turismului si Dezvoltării

 

Cap.1

TIPURI DE STAŢIUNI

Despre staţiunea turistică

In tara noastră, specialiştii au adoptat următoarea definiţie: "Staţiunea turistică este o localitate in care turismul reprezintă ramura preponderentă ca volum de activitate economică şi grad de concentrare a populaţiei active si dispunând de potenţial turistic, staţiunea turistica determină un aflux de populaţie nerezidenţială, ca beneficiară a produselor şi serviciilor pe care le oferă." 

O alta definiţie este data prin H.G. nr 77/1966 pentru aprobarea Normelor prin atestarea staţiunilor turistice, in virtutea căreia se atestă ca staţiune turistica  "localitatea cu funcţii turistice specifice dotată cu resurse turistice ( naturale si antropice ), din şi cu structuri necesare valorificării si practicării turismului "

Se poate spune astfel, ca şi în ţara noastră staţiunea turistică face obiectul unei atestări oficiale in scopul creării cadrului propice pentru valorificarea, protejarea şi conservarea atracţiilor turistice naturale şi antropice, dar si satisfacerea la un nivel optim, a necesitaţilor de odihnă şi recreere ale populaţiei.

Tipologia staţiunilor turistice

In funcţie de caracteristicile specifice fiecărei staţiuni, în activitatea practică, sunt identificate mai multe tipuri de staţiuni turistice ca de exemplu:

•        Staţiuni balneare

•        Staţiuni climaterice

•        Staţiuni termale

•        Staţiuni de sporturi de iarna, etc

In funcţie de îndeplinirea criteriilor prevăzute in Normele de atestare a staţiunilor turistice, staţiunilor turistice mai pot fi atestate ca:

•        Staţiuni de interes naţional

•        Staţiuni de interes local

De asemenea, in funcţie de elementele de diferenţiere date de natura resurselor turistice şi natura activităţilor ce se pot desfăşura, se cunosc:

•        Staţiuni climatice

•        Staţiuni climaterice

O altă clasificare care este adeseori abordată în literatura de specialitate, dar şi in activitatea de turism, se referă la delimitarea următoarelor categorii:

•        Staţiune de litoral - localitate sau o parte a unei localităţi amplasate pe litoralul Marii Negre.

•        Staţiune balneară - localităţi sau parte a unei localităţi care dispune din belşug de factori naturali de cura ( ape minerale, nămoluri, etc. ).

•        Staţiunea montană - localitate sau parte a unei localităţi care dispune de ambianţa montană pitorească şi nepoluată,  cu factori naturali de mediu, structuri  turistice şi dotări specifice realizării produsului turistic montan.

Criteriile de clasificare a staţiunilor turistice pot fi insă multiple, astfel se pot clasifica : după funcţia turistica, după aşezarea geografică, după dimensiunile localităţii. Fiecare dintre aceste criterii contribuind la fundamentarea ştiinţifică a sistemului privind modul de echipare şi dezvoltare a staţiunilor turistice, direcţionarea investiţiilor de la nivelul administraţiei centrale, etc.
Printre formele noi de turism intrate pe piaţa turistică se află şi ecoturismul:

Baza activităţii unei staţiuni turistice o constituie serviciile de cazare, de alimentaţie de agrement şi de transport, acestea aflându-se într-o strânsă legătură cu celelalte funcţiuni economice, sociale, politice şi culturale ale localităţii. Calitatea acestora, modul in care corespund cererii turistice condiţionează si fluxurile turistice sub aspectul mărimii si structurii lor.

Cap.2

 Avantajele atestării ca staţiune turistică

a) Facilităţi generale:

·         - includerea în catalogul anual al staţiunilor turistice editat de MÎMMCTPL;

·         - prezentarea pe site-ul oficial al MÎMMCTPL;

·         - includerea în toate materialele de promovare editate de MÎMMCTPL;

·         - includerea în harta staţiunilor turistice editat de MÎMMCTPL.

b) Facilităţi specifice staţiunilor turistice de interes naţional:

(În care va intra şi Tismana)

·         organizarea de către MÎMMCTPL de evenimente de promovare şi dezvoltare a turismului, cu precădere târguri, burse, manifestări expoziţionale, în localităţile atestate ca staţiuni de interes naţional;

organizarea de către MÎMMCTPL, de cursuri de formare profesională în domeniul turismului pentru personalul din cadrul structurilor de primire turistice din staţiuni turistice de interes naţional; (Va intra personalul vilelor şi pensiunilor din Tismana)

·  finanţarea de către MÎMMCTPL a programelor de acreditare a sistemului de management a calităţii pentru administrarea staţiunii turistice de interes naţional; (Facilitarea actelor necesare şi finanţarea acreditării  vilelor şi pensiunilor din Tismana)

· finanţarea de către MÎMMCTPL a serviciilor în vederea elaborării planurilor de dezvoltare a staţiunilor turistice de interes naţional;

·  se acordă prioritate în cadrul programelor speciale de investiţii cu finanţare de la bugetul de stat şi din fonduri europene pentru staţiunile turistice de interes naţional. (În priorităţile de investiţii pentru staţiunea Tismana, vor intra şi proiectele de dezvoltare a artizanatului şi a agriculturii bio deoarece staţiunile vor cumpăra artizanat şi produse alimentare de preferinţă din reţeaua staţiunilor MÎMMCTPL pentru a ajuta astfel la dezvoltarea membrilor reţelei)

c) Facilităţi specifice staţiunilor turistice de interes local:

· organizarea de către MÎMMCTPL, de cursuri de formare profesională în domeniul turismului pentru personalul din cadrul structurilor de primire turistice din staţiuni turistice de interes local;

· finan area de către MÎMMCTPL a programelor de acreditare a sistemului de management a calităţii pentru administrarea staţiunii turistice de interes local;

· finanţarea de către MÎMMCTPL a serviciilor de elaborare a planurilor de dezvoltare a staţiunilor turistice de interes local şi general;

·  includerea în catalogul anual al staţiunilor turistice editat de MÎMMCTPL; 

- prezentarea pe site-ul oficial al MÎMMCTPL;

·   includerea în toate materialele de promovare editate de MÎMMCTPL;

·   includerea în harta staţiunilor turistice editat de MÎMMCTPL.

Prof. Nicolae N. Tomoniu